Mi-e fruntea albă, chiar palidă aș zice
Și creierul mi-e plin de gheață-n cuburi
Și toate acestea mi se-ntâmplă mie
Căci am vazut aseara iar ochii tăi tulburi.

Ah! Ochii tăi magnifici, ce mult i-am așteptat
Și au venit într-un târziu de toamnă grie
Și s-au uitat o clipa doar la mine
O clipă ce-o compar cu-o veșnicie.

Te-aș întreba acum de nu te superi:
Ce-s cu-acești ochi așa tulburători?
Ce se întâmplă de îmi pierd curajul
Atunci când îi privesc și mă cuprind fiori?!?

Și te-aș mai întreba acum de unde,
De unde și de când i-ai căpătat?
De câte ori din pleoape ai clipit?
De câte ori prin ei tu m-ai visat?

De câte ori cu ei m-ai admirat?
De câte ori prin ei tu m-ai jignit?
Când nu vroiai sa mă iubești
În felu-n care eu mi –te-am iubit?

Ah! Ochii tăi îi dau culoare vieții-mi
Îi văd clipind din lungi și negre gene
Și văd castane coapte căzute printre frunze
Și sângele-mi șiroaie scurgându-se din vene.

La prima vedere pare o banalitate certă-
Că-un sfert din pământeni au ochi prelungi, căprui,
Dar cum perfect ți s-au potrivit ție
Pană-acum nu s-au potrivit nimănui.

Și ce rău e destinul – nu ți se pare?
Și nu ți se par și zeii cam răi?
Nu ți se pare că doar de tine-i ferice?
Că nicăieri în lume nu-s ochi ca ai tăi.




Și nu înțeleg acum deloc de ce
Migdale doar în ochii tăi au vrut s-apună.
Și nu-nțeleg cum au vrajit o fată așa ca mine
Făcând-o poezii să le compuna.

Mă faci să cred în basme ireale...
Să cred c-ai fost născut printre palmieri;
Să cred că botezat ai fost pe-o insulă pustie
Să cred ca-n veci nu voi uita ziua de ieri.

Ești un mic Budha pentru mine astăzi
Și cred că vei ramăne doar atât, pe veci.
Deși aș vrea sa mi te-apropii înca-o seară
Mi-e frică de-ai tăi ochi, frumoși, dar reci.

*

Hai vino iar măcar încă o dată
Să-ți sorb privirea fără de-ncetare,
În ochii tăi să văd din nou mirare
Și lacrime și dor și taină și uitare.

Mai dă-mi te rog încă o noapte albă
Identică cu-aceea de aseară
Mai dă-mi o noapte de taină și suspine
Dă-mi ochii tăi și pielea ta de ceară.

Mai dă-mi o dată șansa să-ating a tale plete-
Șuvițele-aurii din părul tău șaten;
Și de nu-ți cer deja prea mult, îmi lasă
Și ochii tăi mirifici, ca să-i iubesc etern.


Aș vrea din nou să fiu măcar o zi cu tine
Și mă gândesc și caut mii și mii de căi
Să mai privesc o dată, în taină, a ta geană
Și să mai am o dată-n față-ah! Ochii tăi....