poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-10 | | Mi-e fruntea albă, chiar palidă aș zice Și creierul mi-e plin de gheață-n cuburi Și toate acestea mi se-ntâmplă mie Căci am vazut aseara iar ochii tăi tulburi. Ah! Ochii tăi magnifici, ce mult i-am așteptat Și au venit într-un târziu de toamnă grie Și s-au uitat o clipa doar la mine O clipă ce-o compar cu-o veșnicie. Te-aș întreba acum de nu te superi: Ce-s cu-acești ochi așa tulburători? Ce se întâmplă de îmi pierd curajul Atunci când îi privesc și mă cuprind fiori?!? Și te-aș mai întreba acum de unde, De unde și de când i-ai căpătat? De câte ori din pleoape ai clipit? De câte ori prin ei tu m-ai visat? De câte ori cu ei m-ai admirat? De câte ori prin ei tu m-ai jignit? Când nu vroiai sa mă iubești În felu-n care eu mi –te-am iubit? Ah! Ochii tăi îi dau culoare vieții-mi Îi văd clipind din lungi și negre gene Și văd castane coapte căzute printre frunze Și sângele-mi șiroaie scurgându-se din vene. La prima vedere pare o banalitate certă- Că-un sfert din pământeni au ochi prelungi, căprui, Dar cum perfect ți s-au potrivit ție Pană-acum nu s-au potrivit nimănui. Și ce rău e destinul – nu ți se pare? Și nu ți se par și zeii cam răi? Nu ți se pare că doar de tine-i ferice? Că nicăieri în lume nu-s ochi ca ai tăi. Și nu înțeleg acum deloc de ce Migdale doar în ochii tăi au vrut s-apună. Și nu-nțeleg cum au vrajit o fată așa ca mine Făcând-o poezii să le compuna. Mă faci să cred în basme ireale... Să cred c-ai fost născut printre palmieri; Să cred că botezat ai fost pe-o insulă pustie Să cred ca-n veci nu voi uita ziua de ieri. Ești un mic Budha pentru mine astăzi Și cred că vei ramăne doar atât, pe veci. Deși aș vrea sa mi te-apropii înca-o seară Mi-e frică de-ai tăi ochi, frumoși, dar reci. * Hai vino iar măcar încă o dată Să-ți sorb privirea fără de-ncetare, În ochii tăi să văd din nou mirare Și lacrime și dor și taină și uitare. Mai dă-mi te rog încă o noapte albă Identică cu-aceea de aseară Mai dă-mi o noapte de taină și suspine Dă-mi ochii tăi și pielea ta de ceară. Mai dă-mi o dată șansa să-ating a tale plete- Șuvițele-aurii din părul tău șaten; Și de nu-ți cer deja prea mult, îmi lasă Și ochii tăi mirifici, ca să-i iubesc etern. Aș vrea din nou să fiu măcar o zi cu tine Și mă gândesc și caut mii și mii de căi Să mai privesc o dată, în taină, a ta geană Și să mai am o dată-n față-ah! Ochii tăi....
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate