Iera parcî-o zî di sărbătoari,
Că-n șientru la Pașcani or apărut,
Prin prăvălii șî pi Ulița mari,
Chiloți atât di mulți și n-am văzut,

Șî ni miram cu toți privind la iei,
Fi'ndcî la noi, pi străzi, nu vezi chiloți,
Ierau șî mari șî miși șî mititiei
Iar di frumoși, pot zâși, ierau toți,

Că n-am găsât, vă zâc, doi că-s urâți
Și niși sușiți, cum poati sî mai hii,
Or sî hi fost olec-așa boțîți…
Da’ și vorghiești !...ierau școși din cutii,

Iar fietili, cum s-ieli rușânoasi,
Au cam roșât, vorghind tot cu păcat,
Ș-or înghițât în săc, fiind sfioasi,
Că dintr-așei chiloți niși n-or probat,

C-a doua zî, or dispărut cu toți,
(Că dupî confierințî or plecat)
C-un avion plin tot doar cu chiloți,
Da’ numa’ doi chiloți…or chilotat!

Valeriu Cercel