comemorăm decuparea portretului tău din
spatele sternului meu,vinul se zgribulește-n
paharele albe de plastic, florile din coroane fumegă-n
jurul panglicilor cernite :„pios omagiu...vecinică
amintire...nu te-om uita...te-om plânge..." târâte prin colb printre ecouri. pe crucile ce se
ițesc câteodată din umbră se scurg fanfare moi și prăfuite

disperarea cândva de necuprins s-a chircit azi
între scânduri