poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-01 | | Înscris în bibliotecă de Corneliu Traian Atanasiu
Durerile noastre sunt multe, dar cea mai mare
este – să vezi. Să vezi că o noimă-ncepută nu se-mplinește, că sfântul, preexistentul tipar după care prin ani ești ținut să-ți croiești obrazul și calea în mâni ți se sfarmă. Să vezi cum legenda ce ființă a prins se oprește curmată la drum-jumătate. Mire-se nimeni că-n văile sublunare adast ca Orfeu, ca un alt Orfeu încercat într-alt chip, sfâșiat de accese de cântec, azi ca și mâne dezamăgit că stâncile pe care le-a pus în mișcare refuză-a-l strivi, precum dat îi fusese. Ce greu rămâne și cât de-anevoie te-ndemni norul să-l mai ascunzi, norul melancoliei, albul cel trist. Îl porți deasupră-ți și-l tragi după tine dintr-o stradă într-alta fără de rost și din poartă în poartă.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate