În hanul îndepărtat

Maluri îngenuncheate în azur
lângă apele triste
ca și când peste cer
s-ar fi prăbușit
o pădure de stejari,
stânci desprinse
din amintirile
celor ce,
îndrăgostiți de valuri,
departe plecară…

În hanul îndepărtat,
ascultam holdele doinind auriu
pe colinele ‘naripate.
Și dinspre țărmuri priveam
stolul infinit
al păsărilor cu aripi de purpură,
deschise peste valurile ce ascundeau
necunoscutul
sub streașina lor ivorie.

Eterna coridă a soarelui cu marea…