sta invelita-n mantie de purpur
a lumii grea durere
o port pe umeri, fara murmur
dar ea ma sfarma
si sufletul mi-l cere
trimite Doamne , Tu,
odrasla-ti despletita
separa-mi trupul in trei blanuri
si timpu-n mii de ore
sa nu mai vad, aud ori simt
decit al mortii praf
in ochi si vene
secunda sunt din vesnicia-Ti
de ce n-auzi?
nu vezi durerea mea zidita-n gene?
hai, nu mai tine pentru altii
a mortii haina
imbraca-ma pe mine!