poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-27 | | Înscris în bibliotecă de stanca potra
lui Nichifor Crainic
În porturi deschise spre taina marilor ape am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri, visând corăbii încărcate de miracol străin. Alături de lucrătorii încinși în zale cănite am ridicat poduri de oțel peste râuri albe, peste zborul pasărei curate, peste păduri adânci, și orice pod se arcuia trecându-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el. Am zăbovit îndelung între stânci lângă sfinți bătrâni ca ghicitorile țării, și-am așteptat să se deschidă o fereastră de scăpare prin puternice spații de seară. Cu toți și cu toate m-am zvârcolit pe drumuri, pe țărmuri, între mașini și-n biserici. Lângă fântâni fără fund mi-am deschis ochiul cunoașterii. M-am rugat cu muncitorii în zdrențe, am visat lângă oi cu ciobanii și-am așteptat în prăpăstii cu sfinții. Acum mă aplec în lumină și plâng în târziile rămășițe ale stelei pe care umblăm. Cu toată creatura mi-am ridicat în vânturi rănile și-am așteptat: oh, nici o minune nu se-mplinește. Nu se-mplinește, nu se-mplinește! Și totuși cu cuvinte simple ca ale noastre s-au făcut lumea, stihiile, ziua și focul. Cu picioare ca ale noastre Isus a umblat peste ape.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate