așadar între felii stă ascunsă ghicitoarea
ultima petală ultima suflare a lui „mă iubește NU mă iubește”
și trec rinoceri alambicând veștile
și vin ploi cu sete de înec apocaliptică trecere
dacă aș dezlipi preț de o secundă retina de lentila
microscopului e posibil ca centima de sânge să se întoarcă
înspre mine să-mi zâmbească și să-mi dea indicații clare
despre cum curge viața în venele tale

în oglinda retrovizoare mă văd conducându-mă spre podiș
adică haotic pornesc spre mine împresurându-mă cu îndeajuns de mult tu
încât să ma uit născând fără moașe printre coline

creația va sta o vreme aici spre cercetare cu genele tale din buze plângînd
și doar o luntre va trece peste ochi clipocindu-ne irișii
făcându-ne părinți
cei mai frumoși părinți ai celor mai cuminți regrete
urecheate de mici și trase de plete
de-un fir de real dezertat din sonete