Cafea


Iubitule ai grijă
de ibricul acela
mare și roșu
ce arde pe ochiul
stâng
al gândului meu!
Vezi nu cumva, din neatenție,
să dea în foc
și să-l stingă…
Ar fi păcat
de noaptea asta
albastră
și de drumurile
ce duc toate la
tine...

Privește aici,
în irisul meu,
și ai să vezi
o ceașcă mare
și albastră
în care, în zori,
am aruncat tot
ce aveam în geantă.

E de mirare câte lucruri
pot încăpea în
obiectul acesta mic
pe care-l cărăm,
ca pe o cocoașă,
cu noi…

Stai acum lângă mine
să ne aprindem
câte un gând
și să sorbim în tăcere
cuvântul de pe buze.
Nu te sfii să-mi ghicești
în palmă
de te iubesc din interes
sau pentru a avea
după cine plânge
când voi spăla ceștile
pentru că acum și aici
suntem împreună
și ne iubim după
rețeta fericirii
primită în dar de la ...
prieteni?