E ca atunci când te usuci și n-ai de unde bea,
Sau ca atunci când vrei să ai și n-ai de unde lua.
E visul ce te-nvață să fugi cât mai departe,
E boarea ce te-ajută și dincolo de moarte.
E versul care sună chiar dacă nu-l reții,
E dragostea nebună pe care o previi.


Ce bine e să bei când alții se usucă,
Ce bine e să ai cât ei nu pot să ducă.
Ce bine e să stai când alții fug de tine,
Ce bine e să fii când alții mor pe vine.
Ce bine e să scrii un vers pentru necunoscuți,
Ce bine e să fii iubit când alții sunt urâți.