poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-24 | |
ploua cu praf nevăzut, potopul prevestitor din inimile noastre,
iar ochii ne erau obosiți de invaziile de furnici cu aripi, atât de moi, carnea pătând asfaltul, ferind pașii nevăzătorilor cu măștile lor abrutizate încercuind orașul și petrecându’l, înecați cu fularele roase, pe la gât să nu scoată sunet; atât de trist cortegiul blestemat, alergând trenuri ruginite, să rupă șinele, să nu se mai întoarcă niciodată. și’acum, toată această nenorocire stă sub semnul unei ciudate tăceri de câini bolnavi pândind trotuare întunecate, de oameni târând bagaje de vechituri, doar pentru a se reîntoarce la același culcuș încălzit de gunoaie. experiența urbană este ceva abominabil; admirabil modest al facilului, acest mușuroi putrezit și’a depășit demult tentația divinului. ne’am plictisit rumegând aceleași imagini, noi, acești rebeli barbieriți care fumează cu doua degete ridicate, ne dezgustăm reciproc și ne apropiem mai mult, pentru ca ’noi’ este singurul lucru pe care’l mai avem; conștiințe împietrite în egofilie, murdare vă sunt așternuturile, domnilor; un glonte neobosit, va urez: eu primul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate