trup de secundă
gânduri ce țipă
la capătul orei
o gheară ascunsă
în sângele rosu
vinul din cupă
veninul de-o clipă
ceasul ce arde
cu tact obosit
o pendulă se zbate...

tu fugi, așteptând
un urlet de gânduri
mă rup fără milă
de vene întinse
pământul mă ține
cu mâini ca de piatră
te țin de un fir
să-ți spun lumea toată
am oprit cerul
să ne curgă potop

orele-aleargă
în lume de stană
secundele curg
în static șuvoi
îi curgem cascadă
uscatului trup
vreau aripi să cresc
fugii-așteptânde
să opresc o secundă
din ora crescândă...

tu stai, alergând
privești amețită
minutul de ceață
se scurge în picuri
timpul de piatră
mă curmă, mă sfarmă
de-o clipa dorința
ți-a fost acceptată
secunda din urmă
mi-o dai însetată!?