poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-16 | | Înscris în bibliotecă de Corneliu Traian Atanasiu Așa-mi spuneam încă ieri, mereu: amintire e numai - a unui ceas care-a fost - orice vis pentru mîne. Lîngă tine nici o lumină, nici o stea, nici un zeu nu rămîne. Uită Arcadia! Ceasul ce nu vrea să bată, nerotunjitul, neîmplinitul, să-l uiți. Cu ceața ta spicele n-au legămînt, la curtea ta nu se umplu ulcioarele, pînă la tine de-abia străbate cuvînt din patria unde domn este soarele. Basmul e totdeauna la alții, minunea aiurea și astrul în larguri. În preajma ta - nu! În imperiul negurii - tu cufundă-te și-adună-te-n praguri. Sub zarea joasă și fără pățanii cu jalea pe umeri perindă-se anii. Așa-mi spuneam încă ieri, mereu, călcînd în țărînă peste o floare, sau peste umbra surprinsă a vreunui zeu, ce calea-mi aține, dar nu rămîne. Încă ieri, numai ieri, doar ieri mă apăram cu frică de zodia nouă ce se ridică. Și azi, dintr-o dată, neașteptat, acest răsărit. Ce cîntec nemăsurat! Ca unui orb vindecat lumea-n lumină mi s-a lărgit . Puterile mișcă-n zenit. Deschid porțile: Timp neumblat, bine-ai venit, bine-ai venit!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate