pierzîndu-mi vața viața ta păstrez
fiind iubirea în nădejdi păzită
din ochii-ți vii încerc s-o recrutez
ca să mai am durere de elită

te părăsesc ademenind puterea
cu care altul mă va suplini
lipsa mea rodește-n el plăcerea
sperând că doru-n tine va spori

colanul vremii tale-n mine-arată
chemări la viața ce mereu repetă
substrat de minte simț sau biată
natură-n gelozia indiscretă

dar tu sustragi din lipsa mea iubirea
pe care o admit ca să-ți urmeze firea