Colisseum

Macar un fel de lacrima adevarata sa imi dai...
stiu. lacrima-n natura este moarta.
si totusi da-mi o lacrima in care sa ma tai
mai sfasiat de lei , ca niciodata...

aici, in Colisseum, suntem prada iar
la cei cu idoli si cu burta plina.
as vrea sa-mi fie moartea blanda si o lacrima macar
sa-mi picure pe-a sangelui lumina...

imi este frica ca intotdeauna. vad soldati
si fiarele flamande cum colinda,
si publicul ce tropoteste in urale: "hai, ne dati sau nu ne dati
crestini, sa ii vedem de ceruri cum or sa se prinda!"

macar o lacrima, atat sa-mi dai, si pot
sa calc pe moarte-naintand spre Tine,
se-apropie leii si incap in dintii zilei tot,
ca-n pantecele mamei, intre coltii lor, mi-e-atat de bine...