Cuvant

E dur cuvantul ce incerci sa-l descifrezi
Sub orizonturi albastrii ca de azur,
Imprastiat in patru zari dupa amiezi
Si strans intr-un buchet de crizanteme pur.

O vraja e de inceput, apoi ce e
Nu stiu nici fluturii de seara in culori,
Ce-n zbor cuprind amorul de pe alee
Si norii alergand se pierd in tainuiri.

Un rasarit pribeag sub cerul cristalin
Ce-n urma lasa focul aprins din mare,
Vazut arzand in patimile-i si in chin
Si stins in apa sfanta, din tradare.

Cuvantul din umbra veche de mistere
E dat pe veci, sortit cu greu intr-un abis,
O lacrima sorbita din cupa de durere,
Un fulg etern cazut pe un volum inchis.