Peste un rau foarte mare
Si repede curgator
Vrand sa treaca oarecare
Scump, de argint iubitor,
Mergand pe pod, cum sa pare,
Unde-a calcat, n-a vazut,
C-atat s-a-mpiedicat tare,
Cat drept in rau a cazut.
s-incepu sa strige-n apa:
"Aoleu! ma inec ! mor !
Vino, lume, de ma scapa,
Da-mi mana de ajutor !"
Un pescar, din intamplare,
Care aci s-a aflat
Spre acestui scapare
Degrab' in rau s-aruncat,
Si cu multa osteneala
Spre el tare inotand,
L-a ajuns ca-ntr-o clipeala,
Coraj dandu-si strigand:
"Da-mi mana incoaci mai tare,
Intinde-o mai in grab',
Sa te scap de inecare.
Fii cu curaj, nu fii slab"
Pe "da-mi" auzind prin unde,
Scumpul mult s-a suparat.
"Nu-ti dau nimic", ii raspunde.
S-in adanc s-a cufundat.