sunt o femeie transparentă îmi trec mâinile prin lumini violet
pântecul mi se despică în jumătăți pe acolo ies copii de umbră
striații de prezent mereu discontinuu
cu sângele prin care iubitul își coboară nopțile

*

cum ai putut să supraviețuiești îmi trimite un prieten
mi-a rămas poezia alina poezia e o copilărie
și ghemul durerii albastre
alina ghemul e sfoara maro în care îți legi pachetul cu
nenumitele sentimente fire țesute în toate numele tale
în curând voi scrie și despre îngeri umeri aripi nori și nu pot
să îl uit pe dumnezeu agățat de mâini în țara bunicilor

*

ai simțit cum te învăluiește gândul cuiva ca într-o mătase gri
cum se tulbură aerul lumii în jur când săruți în smerenie
tatăl pe frunte să nu îl trezești pentru
nici o diferență
de iubire

*

ar trebui să înceteze toată mareea aceasta de gânduri
ele vin atunci când bărbații învârtesc lumea pe degete
mi-ai spune hello teacher tell me what's my lesson
istoria literaturii e o iluzie pe când
aici se poartă femei transparente de mână copii
rămași la aceeași vârstă a visului