poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-04 | |
Va fi ziua cea mai lungă
noaptea, încă n-a fugit prin poieni cu iarba udă mari minuni s-au plămădit. Sfintele zeițe, goale, căutarea și-o pornesc vor să prindă dezmorțirea, sânzienelor ce cresc. Sânii sunt șerbet de tei, Coapsele nectar, de guști Buzele aprinse-s faguri Unt sunt umerii înguști. Ca și Ielele, n-au moarte, însă, viața ocrotesc, și-a lor fugă prin poiene leac dau ierbilor băbești. Când fug goale prin poiene, tot ce-ating în fuga lor, se transformă-n fulgi de miere, leac de rău pentru popor. Nu-s năluci ce strigă vara, sânge fierbe-n trupul lor, de le vezi cum fug prin rouă, vei fi tu, nemuritor… Astea le spunea bunica cea cu frică de strigoi, când dau zorii zilei care sânziene aduc spre noi. N-aș putea să zic de-așa e, Sânziene n-am atins, ce-am văzut îmi pare-acuma că a fost frumos, și vis: Cele mai frumoase fete culegeau ce n-a fost nins si purtau pe pielea goală zile trei, flori ce-au atins După asta-n vin cu miere, puneau florile ce-n sân, adormiseră ca-n vrajă ca să-l facă mult mai bun. De îl beau apoi flăcăii să le fie leac la tot iară gustul dulce-al vieții foc dădea la trupul tot… 24.04.2004 govora
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate