nefericirea a pornit încet ca o mașinărie greoaie

toți i-au auzit huruitul de vapor cu zbaturi

eu însă am rămas pe drum toți au

știut că mă lovise numai eu nu am simțit nimic



la început nu am simțit - mici semne doar pe care

oricum nu le-aș fi băgat în seama: berile erau din ce

în ce mai multe regretele mai lungi femeile

urâte plecau (la fel ca animalele mici simțisera primejdia)

am zâmbit însă ce contau toate astea



apoi a fost din ce în ce mai rău

am încercat să rezist am găsit aliați am facut provizii

ne-am baricadat în camere de bar în dormitoare de femei am

băut vin roșu am pus cârnați la fript am râs am citit mereu

bine barbieriți am alungat dimineața femei frumoase care nu s-au mai întors

nedumeriți am invocat rugăciuni și martingale



am ascultat muzici ciudate am borât sprijiniți de zidurile cluburilor de unde am fost dat afară am fost în mii de bude râzând mereu ne-am culcat din nou cu femei cu care nu mai aveam nimic în comun în afara giganticei tristeți a singurătații a iubirii pentru altcineva



nu aflasem încă de oribilul accident nu vedeam cicatricile imense lăsate de zbaturile si funiile de roțile si șenilele de unghiile si buzele Nefericirii de majusculele sale seniorale nu știam încă habar nu aveam ca doar ea poartă majuscule în ceea ce scriu



nefericirea cumva organica mi-a zis o prietenă deja contaminata si ea dadada - am dat eu din cap simțindu-mi rănile cum se termina chestia asta știi a zâmbit ea e suficient să iei tramvaiul și să privești pe geam să îți pleci privirea la maximum asa vei vedea numai zapada numai zapada