azi ești cam distrat
îmi spune bătrânul care m-a oprit pe stradă
nu vezi?
ți-ai pus pe dos norii din privire
și ți-ai încălțat invers universurile
când ai plecat de-acasă
uite
până și visele îți sunt boțite
e semn că ai dormit îmbrăcat cu ele azi noapte
miros încă a somn și a lună în primul pătrar
trebuia să le lași acasă că-i păcat de ele
să le prăfuiești prin trenuri și gări

mă uit atent
parcă seamănă cu bunicul și parcă
seamănă cu cerșetorul nebun de pe strada popa nan
care vorbea într-o limbă numai de el știută
are tâmplele roase de atâtea gânduri
și barba îngălbenită de nicotină
îmi șterge cu degetele osoase un colț de lacrimă
cuibărită cine știe cum în colțul inimii
și surâde a dimineață de vară
surâde a rouă și a iarbă proaspătă

apoi pleacă mai departe fără să se uite în urmă
purtând pe umăr un dragon albastru
ce doarme cu capul pe o carte cu scoarțe de piele neagră
și cruce de aur
din asfalt îi răsar sub fiecare pas flori de crin
ce-i sărută în tăcere gleznele goale
în timp ce umbra sa alungită sub soarele amiezei
usucă toți arborii pe care îi atinge
îl văd de aici de unde stau
înainte de a dispărea după colțul zilei de astăzi
oprindu-mă din nou
și așezându-mi gulerul boțit de atâta întuneric