Am calcat pe flacari
si au luat foc
de la picioarele mele
inghetate.
Am deschis gura,
iar cuvantul
s-a rostit fara a mea vointa,
Si a crucificat vidul.
Era plin de rani
care mai de care mai adanci
si mai pline de sine.
M-am incumetat sa rostesc
vantul pe silabe,
si sa adorm fara vointa
pe un munte de aer.
Apoi am lasat ideea
sa ma injunghie
pe la spate,
In speranta ca-mi voi vedea
din nou sangele.
Apoi am cantat.
Si iata-ma cantand inca !