| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ să fii bine, copilul meu   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2005-06-29 | | Răspândind miasme otrăvite Soarele se cocoțează-n sus. Prin noroi sunt pene ofilite Amăgit Cuvânt care s-a spus. Cât ne-am mai tocmit pentr-o minune Doar un semn credeam că vrem din El. Ca să facem noi religii bune Ca și mult hulitul Pyriel. Dumnezeu e unul și ne iartă Facem bine și iubim puțin. Către dincolo nu-i nici o poartă Nici Sfânt Petru nu e nici destin. Sunt doar întrebări spre nemurire Sunt doar sfaturi ce primim de sus Totul se există prin iubire De amic de frate de supus. Viața e un picnic în pădure O ieșire în natura sfântă Un copil e-o floare pe secure Pe o coasă ce binecuvântă. M-am gândit: „Ce ne unește oare? Ce ne ține Omenire-n frâu? Bani să fie? Arme și teroare? Droguri, disperare, furt, desfrâu? Ce ne face ca uniți să fim? Ce ca turmă ne adună-n toate? Ce cu toții cum arată știm, Când ajungem colo lângă Moarte? Că ne naștem toți, asta-i Minune Că trăim, e tot minune, știm. Și a treia taină dragă lume Este că, oricum am fi, IUBIM. Pentru asta s-a murit pe cruce S-a-nviat așa cum toții știm, Învierea să știm unde duce TREBUIE, măi oameni, să murim. 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate