poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-28 | |
oricâtă poezie mi-ai picura pe buze din degetare
(mai ia încă un pic înghite tot fără să mesteci) oricâtă omletă mi-ai face grăbit în zori oricât ai sta atârnat de bara de bătut covoare („ca să ai tu pachete de senzații, iubito”) oricât te-ai cufunda în coastele tale Negându-mă (eva-nescence) tot vii cu pantofii lustruiți pentru că știi că de acolo te privesc către frunte rătăcindu-ți toate discursurile traseele hărțile mânecile văd cum tremură Cum pâlpâie lumini în spatele retinei cum sângele tău îți cere îndurare schimbul de energie dintre substanță și radiație nu are loc în mod continuu ci în cantități mici și finite de energie în cuante discontinuă e trecerea noastră Unul în celălalt pe rând și dintr-o dată de două ori Ori patru mâini Patru priviri Al câtelea simț bolovani în mâini Þinute neputincios pe lângă trup urlă-a-îmbrățișare-bluza-ta (cutezătoare concluzie) am mutat poftele în cozile păunilor dar exact de acolo ne privesc cu mii de ochi și tot atâtea boante cuie cu mâinile și picioarele-n lanțuri clipele înăbușite ne urlă că Amânările sunt lașe în frângerea de palme e tot adevărul și desigur în joaca mea cu inelul pe deget ce spuneai Ah da Mă întrebam Cum să te înving azi dau pe gât o dușcă de alcool rafinată încercare în zâmbetul meu-femeie împiedicată replică în brațul tău-bărbat oricât ai încerca să tragi vălurile peste ferestre și ochelarii peste soare dorințele tale cad tot în cascade Îneacă-mă de bună voie și nesiluit de uman Răcnit la pereți mai îndură vreo două trei mizerii Câteva toane și-o decisivă cădere în genunchi de la înălțimea masculinului purtat cu orgoliu orgoliul cailor I-ai văzut cum își poartă frumusețea? adică nu mă condamni? adică nu te condamn Ești doar destul de inteligent cât să n-ai curajul lipsirii de inteligență: Gândești femeia de parfmul ei mori seară de seară
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate