Să fac loc timpului moral
în sufletul citit de iele
să-mi pice fisa imoral
gândindu-mă că-s tot ca ele,
abisal!

Adaug oboselii cuvinte mute,
în mintea sufletului meu
citesc adesea printre cute
c-ar străjui un derbedeu
sau sute!

Calc cutele, le-ndrept la cald
și aburi ies din riduri terne
se-ntinde-n margini ca un fald,
dar zdrențe-s văluri și eterne;
le prind cu bold!

Un dans, rotire și balast
revin la gândul firii
mă-neacă timpul tot mai cast
pe oboseala surdă, nemuririi -
e mult prea vast!

Nu mai cunosc un timp anume,
mă recunosc ca o scăpare
a firului de Neagră Mare
ce suflă-n brize nepăsare
de la alt nume!