si m-au gasit sub daramaturi de sentimente
un amalgam de soapte si multe lacrimi reci
ma cautau frenetic inaltand zeci de cuvinte
si nu gaseau decat pete de sange, ganduri seci

m-au adunat strop cu strop si fir cu fir
dar era prea tarziu, eram strivita de viata
ma inaltam incet-incet spre iad plina de sictir
si pentru a fi zdrobita ma prefaceam in gheata

pentru a fi stinsa si uitata ma prefaceam in foc
vroiau sa-mi arunce sufltetul incinerat,cenusa
in mare, sa pluteasca pe valuri, pe-o pluta de ioc
printre flori ofilite de vreme adorm ca o papusa

si tu, calaul meu cu chip de bunatate si blandete
cadeai in gol alaturi de ingerii-alungati din rai
din neputinta de-a iubi si de a goni orice tristete
invinge,agata-te de nori de plus,agata-te de orice vis

gaseste-acel fagas ce-odata ne-a unit si incearca
sa redescoperi clipele lasate-n drum in chip de pietre
intreaba stropii de ploaie de ce ne-au facut leoarca
in ziua aceea de neuitat a verii, plina de secrete

ziua-n care m-ai lovit,stand neclintit pe stancile reci
mi-ai sters surasul de pe fata,spre iad tu m-ai trimis
de ce? de ce-ai uitat duioasele cuvinte? de ce pleci?
de ce-arunci tainic cheia cimitirului in care m-ai inchis?

stii bine ca-ntr-o zi torida lacatul greu se va topi
cu inima stand sa explodeze voi reveni la malul tau arid
iti voi canta usor sonete si pentru-a mia oara voi iubi
vom pluti pe adieri de vara cu-un sentiment solid...
iubirea...