Voua,
celor din hronici, pecetii si herburi
fiarelor nepascatoare de ierburi,
nepasatoare de carne de fiara,
neumbrite de nour,
nearse de soare:
Pajura, bour,
cu schiptru si tiara,
ma
rog,
sa
va
iviti !

Pre voi, fiare heralde:
alde Pardosu', aldeIrog-inorogu',
va
rog,
sa
va
iviti !

Fiarelor de buna si rea priinta,
pe cari vanatorul dac-o sa le prindza,
n-o sa mi-se-aleaga cu pleava si abure,
cu niscai sfarog:
Fiarelor din fabule,
din eticesti si de zabava carti,
ma
rog,
sa
se
iveasca !

Voua cinstitelor,
tie sperjure,
sarpe san-pomului
jur-imprejure,
fiarelor omului
semiasemine:
alde Sirenei,
alui Chentaur
cu gura de aur,
ca a Hrisostomului,
ma
rog,
sa
se
iveasca !

Fiare cuminti,
cu-o mie de dinti,
cu coada de peste,
cu gheare la deste,
cu unghe de tap,
cu cap,-far-de cap,
cu blana ca sfecla,
cu ochii ca stecla,
cu ochii de valc,
fiare cu talc,
cu duhori suave,
fiare filozoafe, ave!

...A psevdofiarelor cant viata-neviata
care nu se trece ca, topita, ghiata,
nu se risipeste, in vazduh, ca ceata,
nici nu se rupe ca, subtire, ata,
au se ovileste ca, batrana, fata;
caci de zboara-mi zboara altfel decat rata,
se ivesc pe lume nu din ou, ca rata,
nici nu-mi pasc faneata, -n toata dimineata,
ci-si pastreaza pururi harul si verdeata,
taina si dulceata,
fiindca nici viata nu le e viata!

Eu va cant,
si va descant,
va invoc si va evoc,
de noroc de nenoroc,
Vasilisc si Inorog,
Aspida si Zgiptor-Roc
Eu va agraiesc, va isc,
Inorog si Vasilisc,
frate dulf cu ochi de sulf,
dimpreuna cu Adelfa,
soru-ta, eu v-aduc jertfa.
Si tot eu iti tin ison,
Pasarii Calandrinon,
Pasarii de da sau ba,
ca si tie, dumneata,
Scarabee, scara, mea...
Eu va cant.
Eu ca trec pragul.
Eu va strig la ceasul fix.
Si, tot eu va uit.
-De dragul imparatului Finisc!

Fie sa renasca numai cel ce har
are de-a renaste, curatit prin jar,
din cenusea proprie
si din propriul scrum,
astazi ca si maine,
pururi si acum.