Fugind de tot: de lume si de tine,
Ma duc sa dorm pe-ntidere de ape;
Acolo groapa vantul sa mi-o sape;
Amurgul serii cada peste mine.

Nespus de dulcea ei singuratate
Si-o poarta-n lume luna ganditoare:
Ma uit la dansa, si nu ma mai doare
Viata-mi plina de pustietate.

O tu, acela ce ma faci sa sufar,
O suflete, intoarce-te prin astre
Si lasa-ma pe apele albastre,
Sa dorm de veci, cu capul sub un nufar.

(1894)