Pornim mereu cu pasi grabiti
Spre-o alta viata, spre stele palide.
In urma noastra lasam
Imaginea confuza-a unei existente fade.
Bucatile de paine-uscate
Raman insa pe masa,
Iar zatul cafelei a-nflorit demult in ceasca...

Prin ochii lui verzi zaream
Materia-i cenusie si plasma sa vascoasa.
A zambit...apoi a plans....
Si in final si-a trait nebuna-i agonie
Printre garduri si reprosuri.

Cui ii mai pasa oare c-a trait
Sau c-a murit traind
Printre file de carti vechi
Si-ngalbenite de decenii...
In paharul sau a stat mereu
Lichidul tulbure,intepator
si infam al existentei sale blestemate.

Femeia, zeita aceea pe care-o profana
Era marunta fiinta
Mereu depravata si nicodata aceeasi...

Ratacea printre compromisuri
Alaturi de cmaradul sau necuvantator...
Cat de putreda-i era usa pustiei case!!!
Noaptea-si cauta pasii printre firele de praf...

Acum a plecat demult spre tinuturi ne-ntelese
Iar noi pornim cu pasi grabiti spre-o alta viata.