Sunt zile când mă-ntorc pâș. pâș
la mine
în gara albă s-aștept un tren
ce nu mai vine
și-mi aduc aminte - greu -
un Dumnezeu.
Mă duc s-aleg biletul
de cuvinte,
dar omul la ghișeu
este ciudat: aude numai
pe-alții dinainte
și de pe urmă-mi,
- mie mi s-a dat un loc
gol în sala de așteptare,
să-mi plimb privirile
când trenurile trec,
cu ochii eu mă urc în fiecare,
dar pașii mei nu pleacă
-s înțelepți...
Pâș, pâș, alung secunda
Cu trenul nu mă-ntorc deloc
...îngheț!