poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-21 | |
Dacă nu aș avea puțină grimasă de
Creatură morală Aș vorbi despre pieptul Nostru dezosat de vise Dar ies în afara cuvântului Ca să nu răpesc din gura altui călău Un cuvânt ce nu a supt din articulațiile eului meu Care nici el nu știe de ce e eu Pentru că se recomandă ca fiind Nimeni. Și totuși, mă gândesc că Nimeni e Cineva Are nume și are ființă în Nimic Așa cum Cineva-ul meu și Altcineva-ul tău Au ființă în Ceva… Îmi arogam ieșirea din timp pe fundalul Unei melodii neascultate Auzite, dar neascultate… sunând tot prin mine Reflectând în oglinda timpanului meu o umbră Asemănătoare umbrei care își cară în spinarea adusă Monologul, Adormindu-se. Închipuiți-vă un Iona pe scenă Într-o sală de teatru cu scaune goale Căscând plictisit de el… Acel Iona este Cineva-ul care se aude Dar nu se mai ascultă; până nu se mai aude. A ieșit Iona din mine și s-a așezat pe scaun Ca să doarmă mai comod în întunericul sălii… A fugit Iona de lumina spectacolului… Geme lumea că a picat în vis un actor A lăsat decorul Fără carton. În fața pleoapelor mele închise Evadate din absurdul insomniac al vâltorii deschise Se întretaie câteva linii de puncte fără culoare Fără alb fără negru si fără gri. Sunt transparente și se presupune că nu le văd.. Sst, să nu mai spuneți.. dar eu știu mai bine.. Și voi știți cu mine. Răzbate până la mine “easy tonight” Ar trebui să mă dilat acum… să cuprind necuprinsul Așa e în vise. Odată am fost și ce nu e, Angrenat non-eu în absolutul nedeterminării Pășind vag printre transparențele nimănurora Zburând ostentativ după aer Până la reîntoarcerea în plămânul meu. A, am uitat că visez.. Am început să înec visul cu gânduri Să îl împing sub apa tulbure a istoriei ființei Am uitat SÃ visez. Nu, nu… Am uitat să fiu. (și dacă visul e sub apă, e pentru că toate lucrurile sunt pești) (Cred că m-am auzit sforăind și trebuie să mă trezesc acum).
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate