e o chestiune de simetrie motivul pentru care exteriorul
nu poate fi decât o reflexie a interiorului
mai rămâne științei de dovedit că pielea mea funcționează
similar unei oglinzi de Veneția oricum o vând la fel de scump

iată de ce secundele trec rare de tot cu bătăile inimii
și timpul se oprește de fiecare dată când te privesc
golită de urma oricărei secunde neasortată ochilor tăi
iată de ce mai caut încă prin pădurile mai dese
inorogi și păsări pheonix și le refuz dispariția din realitate
apoi se întâmplă negăsirea lor ca o mare albastră
și-mi imaginez inorogii ținându-și cornul în stele
și doar copitele pe pământ

de la potop încoace nu mai există viață extraterestră
economiile de apă fiind exploatate mult prea intensiv

se zice că data viitoare va fi un mare foc peste lume
de vom rămâne cu ani lumină de întuneric după
oricum nu mi-e teamă cu prea mult foc te iubesc
că orice ekpirosis ne este sortit s-ar lovi
de dragostea noastră ca de un contra-foc

mi-e teamă însă a relua povestea vechiului noe
care spre sfârșitul vieții uitase aproape totul
fiind convins că numele său a fost dintotdeauna bacovia
din teama asta mi se trage cu stropi de ploaie
pe post de gloanțe neținut în vinerea mare
tentația de a mă gâdilă uneori de unul singur pentru a vedea
universul râzând cu găurile lui negre până la urechi

la urechile aceluiași ac prin care strecor tremurând
firul acesta de idee ca să peticesc cu el încă o

existență