poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-17 | | Înscris în bibliotecă de Ana-Maria Balas
Iata din nou gara, vagonul, patul cald,
Sirenele, la geam luminile, o scara de matasa, Duduie sinele, in apele lumii ma scald- Bucurestiul e-n urma, alerg catre casa... Nici o fata nu m-a petrecut cu suras intristat In urma numai fluturarea de brate straine... Alerg singur cu linistea, cu linistea ce s-a lasat Sporita de cantecul rotilor repezi pe sine. ------------------------------------------------- Prietenii rad, vinul e galben si greu, Viscolul flutura-afara-a zapezii vapaie Geamu-si sclipeste-n rastimpuri si pe sufletul meu Verzile flacari strivite sub roti de tramvaie. Oamenii beau ca si-aseara, ca ieri, ca oricand Oamenii rad- Nicolae, azi ce te-ntristeaza? Spune, pe frunte ce cuta straina de gand Aripa cernita-si aseaza? Mama mi-a scris o scrisoare cu scris apasat Cu litere mari si cu miros de fan, de dumbrava; Mama mi-a scris ca de-o vreme, in sat Invatatoarea-i bolnava, e foarte bolnava. Poate ca-n vreme ce tu strangi in palme-un pahar, Ana-Maria cu palme crispate pe buza Duce paharul cu apa si simte in piept Spuza de jar si de moarte, acidica spuza.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate