Gândind la Emily Dickinson

Ai poezia într-un paner pe sfoară
Tras de Domnul, fiind a Lui ființă
De lume n-ai fugit, deși pe-afară
Din suflet nu te ivești cu stăruință

Asociat ți-ai luat gândirea și prin ea
Arăți Naturii cum că este Dumnezeu
Mai mare decât oricare altă stea
Cu El îți liniștești în scris trup greu

Nici nu te-ntrebi pe cine iubești
Cu-adevărat în viață, că din viață
Numai adânc trăit tu prețuiești
Purtând și miracole ca perlele pe ață

Surâsul tău ține tot cerul de fiori
Trecând cu fală peste zgârie-nori.