mâna care m-ar ucide stă prinsă-n contemplare
pe umerii soldatului crește iarba
timpul ninge desculț în palmele istoriei
suntem doar somnambuli anonimi

de aceea fără milă tradu-mă în dezgust
sterpezește-ți dinții în amăruie
lunecarea mea peste timp
sunt doar o cochetărie am eleganță umană
între două sfidări am timp de-o cafea
o privire virtuală
și-o sălbatică liniște
aș vrea să sfârșesc sub durerile tale
să-ți-ascult ca-ntr-o scoică
săritura-n arcadă pe val
cocoțată pe turnul tâmplei tale ovale
să văd lumea fumată în rotocoale

poți fi artizanul poftelor mele
dacă nu-ți faci din ele pentru suflet atele

pătrunzi cu forță ca orice cal troian în piept
e singurul loc de unde pot să te aștept