O noapte sumbră s-a lăsat peste patu-mi
Simțeam cum mă apăsa din ce în ce mai tare
Pleoapele de plumb îmi striveau ochii
S-au închis ușor,ușor… de tot

Umbra-mi vedeam cum spre un mormânt pășea
O cruce putrezită, strâmbă așezată la capăt
Buruieni uscate îl acopereau, abia se vedea
Mirosea a hoit , și gheață sângele-mi era

Am șters praful de pe placa de metal bătută-n cruce
Și-am văzut scris pe ea “A……..i 198….”
Pământul umed am dat din drumu-mi
Am săpat , am săpat de un sicriu am dat

Pentru o clipă am împiertit,inima mi s-a blocat
Tremuram , am scos ușor câte un cui
Și m-am oprit ….
Mă gândeam dacă să-l deschid sau nu

Am ridicat capacul , scârțâia…
Îngrozit am privit înăuntru…era gol
Mătase neagră îl împodobea în interior
Brodată cu fir de argint și flori de gheață

Picioarele îmi tremurau din ce în ce mai tare
Trupu-mi era prea obosit , dornic de odihnă
Ceva mă chema înăuntru…
Am încercat să mă opun , eram la capăt

M-am întins între cele patru scânduri
O înțepătură în piept am simțit
Am așezat mâna dreaptă pe piept
După o clipă am așezat-o si pe cea stângă


Ochii grei se închideau singuri
Ultimele clipe băteau cuiele la sicriu
Ultima răsuflare astupa groapa
Pământul greu mă dădea uitării

Deasupra-mi crucea era așezată drept
Și o nouă placă de metal
Se cunoșteau bine literele bătute-n ea
Scria , scria…”Robul lui Dumnezeu…..”

Pe langă mormânt se plimba o lumină palidă
Trecuse și ea în grabă …
Era groparul ce veghea cimitirul
Era a mea călăuza spre celălalt tărâm.