pictând imagini ce niciodată nu le văzuse
cu mâinile pline de vopsele -

am întrebat-o de ce îmi folosește chipul drept
pânză pentru picturile ei,
iar ea mi-a răspuns - dă-mi o gură! -
zâmbind, parcă venită dintr-altă lume...

apoi mi-a întins o mână zâmbind,
și i-am dat o gură și-apoi încă una,
și parcă nu mă mai săturam de gurile acelea



pictând imagini ce niciodată nu le văzuse
un nas, doi ochi, două sprancene, și o gură -

și-am întrebat-o iar de ce îmi folosește trupul
drept pânză pentru picturile ei
iar ea mi-a dus un deget la buze-mi;

și mi-a răspuns
- șșșș... dă-mi o gură... și spune-mi dacă nu e frumos...
zâmbind, parcă venită dintr-o cerească lume...


și iară i-am dat o gură...
și nu mă mai trezeam din visul acela...

și iară i-am dat o gură!
și iadul era pe pământ fără parfumul buzelor ei!



am întrebat-o apoi
ce-are să aibă când va termina tabloul acela
și mi-a mai dat o gură;... s-a dat înapoi
și mi-a privit șăgalnic
și drăgăstos...

mi-a răspuns, zâmbind;
parcă venind dintr-o altă lume...

- pe tine! -