(ajunsa la ceasul batranetii)

Mi s-a parut c-aud plangand
pe coifarita de-altadata;
spunea, visand la vremea cand
era o zgatie de fata:
"Hei , batranete blestemata,
de ce m-ai frant cu-atata zor ?
Ce-mi tine mana-mpiedicata
de nu-mi dau una-n cap, sa mor ?

Te-ai priceput ca sa-mi ingropi
mandretea care-a fermecat
dieci si negustori si popi;
ca nu era pe-atunci barbat
avutu-i sa nu-mi fi lasat
(chiar de s-ar fi cait cu anii!)
macar un pic de i-as fi dat
din ce nu-mi cer azi nici golanii.

.........................................

El, de treizeci de ani e-n groapa
iar eu, batrana si carunta.
Frumosii ani s-au dus pe apa
si cei ce mi-au ramas ma-nfrunta...
Cand goala stau ca-n ceas de nunta
si vad ca sunt asa schimbata,
uscata, garba si marunta
incep sa urlu ca turbata.

Ce-ajunse fruntea-mi dichisita,
spranceana arc, parul galbin,
privirea ce ducea-n ispita
brebantii ? Unde-i nasul plin
(nici borcanat, nici prea putin),
unde-s urechile gingase,
gropita barbii, chipul fin
si fragii gurii patimase ?

Si umerile delicate,
cu brate lungi si maini s-aline ?
Tatucele ? Soldur' le late,
inalte, maiestrite bine ?
Si coapsele ? ascunsa sa
sus, intre pulpe mari si pline,
in dulce gradinita sa ?...

Zbarcita-i frunte, paru-i nea,
sprancenele-au pornit sa cheale,
iar ochii-s stinsi - desi candva,
bagau pe negustori in boale.
Slut, nasu-i stramb din balamale,
urechile de jeg au plesca,
obrazu-i galbejit si moale,
barbia-i creata, buza-i fleasca...

Asa-i sfarsitul frumusetii -
cu brate stoarse, maini uscate,
cu garboveala batranetii
si tatele piei atarnate,
iar soldurile descarnate...
Ascunsa sa, e ptiu ! si vai !,
ciosvarte-s pulpele-mproscate
de-al vremii ranced mucigai...

...Asa jelim, babute proaste,
noi intre noi, uitata vreme,
stand jos si cu genunchii-n coaste
si bot in bot ca niste gheme,
pe langa-un foc ce-abia se screme
sa palpaie cateodata...
Ce mandre-am fost candva ! Aseme'
si multi si multe or s-o mai pata !".