La geamul tău stăteam adesea
Și admiram portretul viu
Pe care îl scăldai în balta străvezie
Prin care te pândeam.

Știai, și iți plăcea să fii în ochiul meu
Dar, nu vroiai sau, poate, n-aveai curajul
Să ieși din apă și să strici portretul,
Să mă inviți înăuntru, și să mă scalzi în pieptul tău.

Azi piere balta de pe geam
Și eu, nu mai răsuflu...
Tu te-ntristezi și fugi în drum
Mă iei în brațe dar, nu-nțeleg unde mă aflu.

Mă duci timidă-n casă
Și mă întinzi la foc, încerci să mă săruți
Și-ți zgârâi buza-ntr-un ciob de gheață
Mă strângi la piept și mă prefac în balta-n care te privești.

29ianuarie,2002.Ch.