Nebunul ce visează să dureze
Un zid de-mprejmuire suferinței
E-acela care-ncearcă să sculpteze
Sarea din lacrimi plânse neputinței.

Curentele îi sunt deopotrivă
Învățătură, pavăză și hrană
El arde și prin ceea ce-mpotrivă
Îi e trimis ca și cuțit în rană.

Și dac-a dobândit în oase stigma
De-a bântui prin vorbe și-nțelesuri
În sine însuși a sădit enigma
Desprinderii de matca lui prin versuri.

Oricâte uși îi fi-vor ferecate
El n-are voie să se poticnească
Pe drumul lui de viață și de moarte
El are voie doar să vă iubească.