poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-04 | |
Menire derivată sub arc de largi cascade
Și-n aripat tezaur de visuri lin suire Din mâine adunată chemare și-n balade Regăsită-i zilnicului zbucium: fericire O parte din lumina ce nemurește falnic Adus omagiu calmei, platonicei zeițe Sălășluire-n marea ce sapă-adânc, zadarnic Încerc și eu, prin tine, candoarea din sobițe Cu prometeic fulger abruptul dintre zile E iarnă. Fulgii limpezi în inima-mi fierbinte Mă ard și izbăvirea cuvintelor abile E vară. O secundă de stea și joc cuminte. Înmiresmată vatră, ecourile-ți cântă Și lin dureri aprinse în zbatere se-aștern Iubind doar cărămida prin triluri te-nspăimântă Neantul gol de suflet și spațiul. În etern, E coborârea-n trepte dar liniște-i și-n pace Tresaltă caldul cântec în inocență mută ... Împărății de piatră se prăbușesc. Tenace Din ofilirea florilor aievea zbor și-ascultă În mine răsuflarea amiezii unui basm. Ce arcuire suplă ... Firesc din timp se-așterne Dorința și străbate o biruință-n spasm Și-n flacăra de veghe secunda mea se cerne ... De vină este rostul descătușat al clipei Al izbăvirii cuget, liman adânc și veșnic Efemeride-n salturi-sintezele aripei Sinapsa camuflată prin dragoste în sfeșnic ... Și totuși, întuneric ... sau lună? Doar visare De calme stele limpezi și argintii sicrie Adulmecă aievea ființele ... bizare Forjate dintr-un suflet și scrise pe hârtie Cu limpede cerneală. Suflare de azur Se scurge-n vene ludic. Ce mitică sclipire Pulverizează-n spațiu masivul gol și dur! Excursia în mine e-n stele convertire; Scop tragic e lumina ghețarilor sporadici Durere vie-n seva cuprinderii totale Organice moluște înoată-n prispă. Sadici Și nebuloși luceferi azvârlă-n orgi suflare Adâncă, și otravă de miere fumegândă Iluzie a vieții în largă clocotire În van încerci corabia suavă și plăpândă Ce-n ap-atunci uitată rugină e. Zdrobire, Din candidă splendoare e saltul în puzderii În mine și în tine subtil înfiripată- Grădina. Fumegândul, și-n vântul primăverii, Văzduh de calde roiuri magnet e, făr' de pată. Ci-n zbor pot numai cei ce cred în absoluturi De diamant palate să deslușească-n ceață. Ca timpul peste toate, tăcerilor din scuturi Să stăpânească rece discordia măreață. Fantasticul te-ndeamnă. Ah, și nu poți să rezemi Mâhnirea-n mângâiere, nici strălucirea-n floare Robotic pașii-ți scapă, pe ude trepte semeni Semințe de garoafă și lacrimi de cicoare ... Și-odată tot cu vântul, desprinderea nechează Vlăstare risipinde pulverizează josnic Suprem-eliberarea de joc grotesc veghează Ca pruncul lor de aur să urce-n carul cosmic. Și-n amintire mândră să mâne și să plângă Pe-un fir de blondă rază ce-a fost un tandru soare Odată-n veșnicia apusului. Ajungă! Atâta chin amarnic și dulce nepăsare ... Avânt de metastaze în licăriri de gânduri Cohortică mișcare a haosului negru, Coborâtoare clipă,obvers rubin din rânduri Tu umpli defilarea fotonului integru: Cu inefabil dor și peste nori planare În goană de salcâmi și violetă briză Prin învârtire Terra ne cântă și dispare Aici sunt, ești și tu, pe-o bancă-n parc și-n criză Secundele secunde ne dor. Accelerată, Din sentiment și-n unde a lacului minune A-nvăluit hotarul copilăriei. Iată: Eu țip și în tăcere o dragoste apune Deschisă, poarta verde a lungii-mprejmuiri A clocotit și-n spumă de ruginiri sihastre Amestecă prezentul cu unice iubiri. Dezintegrată, plânge inima unei castre Statuie de fecioară în cioburi risipită, În univers limanuri nu sunt dar nu te teme, Eu aduna-voi totul în margine grăbită Constructori de corole vom fi, și de poeme. În port lumini de zahăr și-o muzicuță hoață Iar vaporașe saltă în veselii șiraguri Lăsat-am fericirea din basme pentru-o viață Și slabe luminițe mai ard acum în praguri Dansează fanii. Suie, pe cer obuzul rău Ucigător și aspru în veterană ploaie Duminica e-o jale agrestă. La Ceahlău Privirea ta coboară din munte prin văpaie Și încă-n lunca verde privighetori mai cântă Iar codrul se mai umple de farmec sfânt spre sară De știm conviețuirea cu zorii ce ne-alintă În aburi reci-vigoare și sunet de vioară Din pavăză și flaut noi am suit spre mâine Și mâini împreunate adus-am printre versuri Cosmonauți săpându-și o literă în pâine În pribegire lină și-n somn amar de sensuri Pustietoare lavă, ce-n menghină înghesui În orbitoare flamă de jar și de cuvinte Spre adevăr călirea și-n luptă doar alesu-i Învingător e-n lauri și arde-n rug fierbinte Căci toți la fel chemarea o-ndeplinesc aievea Și mai presus de toate stă scrisă veșnicia, Neviață și nemoarte ce-a fost, nu e și fi-va Mereu pe șagă pusă și zbor. Pe temelia Trecutului mocnind în remușcări clocite. Zburdalnice imagini și-n izolare ștearsă Rămân în căutarea schimbării absolute Ce este totuși viața? Eu nu știu, da-i o farsă! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate