Pedeapsa acuarelei


Să nu mă arunci,
ÃŽmi spuse acuarela,
Ce-i mai urât
Eu nu am zugrăvit
Din mult prea-plinul
De iubire
Pe altă pagină am sărit
Nu mă urî
Că-n mine-s flori
De gheață
Pe care, oricât ai vrea,
Tu nu le poți topi
E drept, am încălcat
O regulă din viață
Dar Dumnezeu ne iartă
Oricât noi am greși.
Când ura nu-i motivul,
Ne ceartă cu folos,
A Lui iubire-i mare
Deci, ceartă-mă frumos.
………………………….
Cui i-a păsat de-o tușă…
Am aruncat-o în coș!