În veacul când întoarse-s toate cele
Din rostul ce-nainte au fost puse
Eu bâjbâi ca un orb printre zăbrele
După speranțe de spinare-aduse.

Și încă-mi vine greu să iau aminte
C-ar trebui s-accept și eu constrângeri
Eu sunt doar o săracă-mbrăcăminte
A sufletului meu purtat de îngeri.

Din crisalidă n-am ieșit cu totul
Și voi m-ați transformat într-o tanagră
Haotic dănțuind în creuzetul
Păcatelor turnate-n ceară neagră.