poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-25 | | Înscris în bibliotecă de nu
In aparenta
omul nu mai avea nimic de spus. Si-a luat, amarat, cainele in spinare si, fara zbucium a pornit la dreapta... (Pasamite, la stanga era coada.) In dreptul unui ram s-a oprit, prin mintea goala trecandu-i, ca o unitara cometa, un vers... si curand l-a uitat. Totusi a zambit, a cules un mar pentru cainele lui, desi ii era foarte foame, si, mangaindu-se pe burta a paguba, a plecat spre apus, caci toate in jur incepusera sa devina purpurii, de parca ar fi stat sa ploua. Fara de veste, s-a trezit dincolo de gard, unde, in loc de iedera, se zvarcoleau flacari tipatoare la cer. Apropo de cer... omul mangaie cainele pe cap, iar animalul dand din coada, se inalta in vazduh si-ncepu sa miroasa a aripi de inger. Omul freca din palme multumit si, rasucindu-se o data pe loc, pe calcaie, praful s-a ales de el.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate