Pe crucea de dor


În zborul săgeții se cutremură norii
Când ploaia-n cădere își numără clipa
Doar ceasul așteaptă să vină iar zorii
Nestingherit peste noi să-și întindă aripa.

Văzduhul tăiat, sângerând clocotește
De rana săgeții, trimisă de gând
Un zid se înalță din lacrimi și crește
Învăluind amorul rănit de cuvânt.

Și nu-s lumânări, nici candele nu-s
Speranța în noapte se-ngroapă
Pe crucea de dor stă un suflet răpus
Cu buze uscate, lipsite de apă.