cumințenia pământului
atârnă soarele de mijlocul șoselei
agățat stă câmpul ciorchini de lene
curgându-și floarea pe garduri culcat
cerul împăturește orizont după-amiaza
miez de salcâm dintr-o găleată cu bujori
și-a scos poetul sufletul la mezat
calupuri de primăvară pe marginea drumului
o femeie cu șorț roșu vinde mirosuri de sâmbătă
împachetând grijuliu vise trecătorilor
culoarea untului împinsă către apus
se pregătește de odihnă cu pasărea somnului
strângându-și aripile sfârșitul de săptămănă
adună din nou timp fără tine
meloterapie ivoir