Ce să ne facem
dacă nu putem să ucidem
decât secunda care ne încheie gândul?...

Nu am putut niciodată să râdem
când cineva ne-a spus:
"De mâine vei călca numai pe pietre!",
ca și când odată și-odată,
tot ni s-ar fi făcut dor
de cioburile viselor
împrăștiate de căderea vreunui cuvânt...

La șaptesprezece ani
vezi păsările murind și nu îți pasă...
oricum te vor stoarce de lacrimi
anii care urmează
și tu deja te-ai obișnuit să nu îți mai pese,
că doar de atâtea ori împlinești optsprezece ani
într-o singură zi.

Nici cuvintelor nu le mai ceri nimic,
pentru că le cunoști:
sunt cele mai infidele iubite..
Îți aleargă sensurile tale
pe buzele altora
cu atâta nepăsare...