De ce eu m-am schimbat?
De ce atunci când lacrimile-ți calzi
îmi udă pieptul
nu reușesc a-mi dezgheța
pierdutul de mine,
sufletul?

Te privesc cu ochii goi de tine
și mă întreb dacă înțelegi
cât mă urăsc
și cât îmi e de frică
de ziua când vei pleca
din viața mea.

Nu trebuie să mă-nțelegi
nici să mă accepți așa cum sunt
și nici nu trebuie să-ncerci
să-ndrepți ceva
căci tot ce vei gasi de strâmb aici
e viața mea.
Iar eu...
oricat aș incerca
nu voi mai putea
fericită a te face așa
cum o faceam cand gandul meu era și-al tău.

Ce mi s-a intamplat?
Tu știi?
Să fie oare așa
matura dragoste a mea;
iar dacă da, atunci prefer
să mor
decât să îți sărut mereu
tăcuții, plânșii ochi
ce îl privesc încă pe vechiul eu
cu dor.