Scripeți în sprijin pe carcasă,
plăcerea doamnei cu o coasă.
E un oftat suspinul din tăiș,
o adiere ce fuge pe furiÈ™,
extazul pielii descărnate,
căldură fără sănătate
ce-apune peste sânii tăi.
Privindu-ți iar umerii goi
piciorul meu iarași grăbește,
difuz, spre carnea ce răcește
buzele moi și nemușcate
de linia ce le desparte.
Mirosul nopții de măcel
agonizează peste-acel
fior, ce zace-n nebunie
cu vagi umbre de parodie.